Văzătorul: O piesă îngrozitoare despre violență și război

Văzătorul: O piesă îngrozitoare despre violență și război

Pe 5 iunie 2025, piesa „The Seer” de Milo Rau și-a sărbătorit premiera la Săptămânile Festivalului de la Viena. Este o producție bântuitoare care abordează problema abordării violenței în artă. Accentul este pus pe actrița principală Ursina Lardi, care joacă rolul unui fotograf de război care călătorește în zonele de criză globală pentru a găsi imagini dramatice. După cum [nachtkritik.de](https://nachtkritik.de/nachtkritiken/oesterreich/wien-niederoesterreich/wien/wiener-festwochen/die-seherin-wiener-festwochen-milo-raus-abend-ueber-den-umgang-mit-freude-auf-der-representă, peisajul este caracterizat de deșert, scena sterilă) străbătute de deșeuri de plastic și anvelope de mașini, care reprezintă brutalizarea reflectă societatea.

Spectacolul îl prezintă pe irakianul Azad Hassan, a cărui soartă mutilată a fost dezvăluită într-un videoclip violent care circulă pe internet. Povestește despre invazia Mosulului de către Statul Islamic și confruntă publicul cu realitatea videoclipurilor violente filmate de jihadiști și publicate online. Combinația dintre imaginile șocate ale lui Lardi și amintirile puternice ale lui Hassan îi întreabă pe telespectatori cum reacționează aceștia la reprezentările violenței din mass-media.

Etica descrierii violenței

Piesa nu este doar o oglindă a societății, ci încurajează și auto-interesarea despre fascinația față de violență. Sunt examinate etica reprezentării violenței pe scenă și rolul publicului în această discuție. Mai multe întrebări centrale duc la o reflecție mai profundă: De ce este violența atât de seducătoare? Ce rămâne după război și teroare? Și poate arta să aline suferința? Aceste subiecte nu sunt relevante doar pentru teatru, ci și pentru societate în ansamblu, așa cum arată impresionant regia lui Milo Rau.

După cum subliniază detaliile interesante, evoluția fotografului de război de la o personalitate celebrată la o Cassandra amară devine clară. Căutarea ei după subiecte de groază ia o întorsătură atunci când simte din prima mână efectele devastatoare ale violenței. Inspirația piesei vine din poveștile de viață ale fotografilor de război și ale cetățenilor irakieni, cu experiențele proprii ale lui Rau, în special întâlnirile sale cu Hassan, jucând un rol cheie, potrivit festwochen.at.

Punctul culminant dramatic este deosebit de remarcat: după spectacol, Azad Hassan urcă pe scenă și este plin de urale. Un moment impresionant care ilustrează decalajul dintre receptarea violenței de către mass-media și realitate. Piesa durează 1 oră și 30 de minute fără pauză și este însoțită de o producție impresionantă pentru care Anton Lukas a conceput scena și costumele, în timp ce Elia Rediger este responsabilă de sunet.

Cu această producție, Festivalul de la Viena a preluat un subiect important care este relevant nu numai în regiunea noastră, ci și în întreaga lume. Într-o perioadă în care reportajele violente și consumul lor sunt omniprezente, atât în ​​știri, cât și în divertisment, „The Seer” reprezintă un apel urgent de a reflecta asupra a ceea ce vedem, modul în care îl percepem și etica asociată cu acesta.

Pe lângă aceste teme captivante, istoria artei reflectă și reflecții asupra modului de a face față reprezentării violenței. Artiști precum Horst Strempel, care a fost activ în anii 1920 și 1930 și a fost implicat politic în stânga, au experimentat complexitatea dintre artă și putere: Strempel nu a reușit să găsească acces la avangarda occidentală după ce a fost suspectat în Berlinul de Vest din cauza implicării sale socialiste, după cum explică guernica-gesellschaft.de(https://www.gesellschaft.de)). Acest lucru face clar că discursul despre violența în artă este important de ceva timp și trebuie continuat.