Văzătorul: o piesă șocantă despre violență și război

Văzătorul: o piesă șocantă despre violență și război

Wien, Österreich - Pe 5 iunie 2025, piesa „Die Seherin” de Milo Rau și -a sărbătorit premiera la săptămânile festivalului vienez. Este o scenă urgentă care abordează utilizarea violenței în artă. Accentul este pus pe actrița principală Ursina Lardi, care joacă rolul unui fotograf de război care călătorește în zone de criză globală pentru a găsi imagini dramatice. Ca rapoarte [nachtkritik.de] (https://nachtkritik.de/nachttiken/oesterreich/wien-niederoesterreich/wiener-festwochen/dieer-feiser-festwochen-milo-raus-uber-de-aauf-auf- der-der-der-der-buhnhe, pe scenariu, este caracterizat de BARENERT DEDERT DEDERT-BUUNGE), SENATERY IS CARACTERDESHET DEDERT DEDERT DEDERT DEDERT DESERTULUI DE CARACTERDE DERERT DEDERT DEDERT DESERT), PE PE PROVERIS Peisaje, prin deșeuri de plastic și anvelope auto care reflectă brutalizarea societății.

În spectacol, este prezentat Azad Hassan irakian, a cărei soartă mutilată a circulat într -un videoclip violent pe internet. El povestește despre invazia „Statului Islamic” din Mossul și se confruntă cu publicul cu realitatea videoclipurilor violente care au fost filmate și publicate online de jihadiști. Combinația dintre imaginile șocate ale lui Lardi și amintirile impresionante ale lui Hassan prezintă telespectatorii înainte de întrebarea modului în care se comportă asupra reprezentărilor violenței din mass -media.

Etica reprezentării violenței

Piesa nu este doar o oglindă a societății, ci încurajează autocotectarea cu privire la fascinația violenței. Etica reprezentării violenței pe scenă și rolul publicului sunt evidențiate în această discuție. Mai multe întrebări centrale fac arcul către o reflecție mai profundă: de ce este atât de seducătoare violența? Ce rămâne după război și teroare? Și arta poate atenua de fapt suferința? Aceste subiecte nu sunt relevante doar pentru teatru, ci și pentru societatea în ansamblu, așa cum arată impresionant direcția lui Milo Rau.

Cum să subliniezi detaliile interesante, dezvoltarea fotografului de război devine clar dintr -o personalitate celebră la un Kassandra amar. Căutarea dvs. pentru subiecte de groază se transformă atunci când simte chiar efectele devastatoare ale violenței de prima dată. Inspirația piesei este hrănită de poveștile de viață ale fotografului de război: cetățenii din interior și irakieni: în interior, prin care din propriile experiențe, în special întâlnirile sale cu Hassan, joacă un rol major, așa că [festwochen.at] (https://www.festwochen.at/die seerin).

Punctul culminant dramaturgic este deosebit de de remarcat: după performanță, Azad Hassan trece pe scenă și este dus cu jubilare. Un moment impresionant care ilustrează decalajul dintre recepția media a violenței și realitate. Piesa durează 1 oră și 30 de minute fără pauză și este însoțită de o scenă impresionantă pentru care Anton Lukas a proiectat scena și costumele, în timp ce Elia Rediger este responsabilă pentru sunet.

Săptămânile Festivalului Vienez au preluat un subiect important cu această producție care nu este doar pe tărâmurile noastre, dar este relevantă la nivel mondial. Într -o perioadă în care raportările violente și consumul lor, atât în ​​știri, cât și în divertisment, omniprezent, „văzătorul” reprezintă o solicitare urgentă de a gândi ceea ce vedem, cum o percepem și ce etică este conectată cu ea.

în istoria artei există și o reflecție a modului de a face față prezentării violenței. Artiști precum Horst Strempel, care a activat în anii 1920 și 1930 și s-a angajat să fie din punct de vedere politic în stânga, au experimentat complexitatea dintre artă și putere: Strempel nu a găsit acces la avangarda occidentală după ce a fost suspectat de suspiciune datorită angajamentului său socialist în Berlinul de Vest, așa cum a fost explicat (https://www.guernica-sagelsellschaft. în artă a fost important și trebuie continuat de ceva timp