Revoluția de la Viena 1848: Tragedia trezirii eșuate!

Revoluția de la Viena 1848: Tragedia trezirii eșuate!

Salonul Istoric N°2 va avea loc pe 12 iulie 2025 în Sonnwendviertel din Viena-Favoriten. Peter Lachnit și Wolfgang Maderthaner vor vorbi în această seară pe tema „Defileul Gărzii Naționale Am Hof”. Acest eveniment nu are doar scopul de a aduce la viață evenimentele din acea vreme, ci și de a ridica întrebarea: de ce a eșuat în cele din urmă revoluția de la 1848? Răzbunarea sângeroasă a Habsburgilor și discordia dintre cetățeni și muncitori sunt văzute drept principalele motive. [Falter] relatează că contrarevoluția a câștigat și astfel experimentul revoluționar de la Viena s-a încheiat cu sânge.

„Revoluția din martie”, care a început la Viena la 13 martie 1848, a fost un punct de cotitură în istoria orașului. Cetățenii, studenții și muncitorii au cerut cu voce tare îmbunătățirea condițiilor de viață, libertatea presei și o constituție. Aceste tulburări și-au avut rădăcinile într-o situație economică tensionată - recoltele eșuate și creșterea prețurilor la alimente au declanșat un val de șomaj în masă, după cum explică [HistoryWiki]. Impulsul revoluției a venit din discursul pasionat al lui Adolf Fischhof, care a fost o reacție la opresiunea repetată a regimului habsburgic. La 15 martie 1848 au fost anunțate realizările revoluției.

Cursul evenimentelor

Perioada de la 13 la 16 martie 1848 a fost marcată de ciocniri violente pe străzile Vienei. Violența a izbucnit în timp ce armata a încercat să folosească focuri de armă pentru a pune capăt protestelor, ucigând cinci persoane. Aceste acte de violență au stârnit furia populară și au dus la jafuri și revolte. Garda Civilă a fost cea care a refuzat să tragă în demonstranți, escaladând și mai mult situația. Din 16 martie 1848, Garda Naţională burgheză a preluat controlul Vienei, după cum notează [parlament.gv.at].

În ciuda succeselor inițiale, precum abdicarea cancelarului de stat Metternich și formarea unor instituții militare importante, nemulțumirea a început curând. Cererile pentru mai multe drepturi și libertăți răspândite de Adolfs Fischhof au dus la abolirea cenzurii presei de către împăratul Ferdinand I, dar realitatea politică a rămas nesatisfăcătoare. Prima versiune a constituției Pillersdorsche a fost respinsă și nu a fost acceptată. Acest lucru a alimentat cereri mai radicale și a contribuit la eșecul revoluției în cele din urmă să producă rezultatele scontate.

Consecințele și perspectiva

Revoluția din martie a avut consecințe de amploare. Apelul pentru o reînnoire a sistemului politic a crescut în rândul burgheziei, în timp ce în rândul muncitorilor și meșteșugarilor exista o neliniște profundă cu privire la nedreptățile sociale. Revoluția nu a rămas izolată; a adus valuri de noi revolte în toată Europa. Cetăţenii au formulat petiţii şi cereri pentru o restructurare a statului. A fost o perioadă de zumzet care a prezentat acestei metropole multe provocări care încă au impact.

Examinarea în profunzime a acestor evenimente istorice la Salonul Istoric N°2 va fi, așadar, o piesă importantă a puzzle-ului pentru a înțelege modul în care aceste evenimente au modelat Viena și ce lecții pot fi învățate din ele. Rămâne de sperat că astfel de evenimente vor continua să ofere educație și reflecție și astăzi.